Alaturi de cei dragi

Se pare ca astazi pe cat de frumos este afara pe atat de intunecata poate fi viata . Asa se face ca perioada asta nu e tocmai cea mai fericita...si aici ma refer nu doar la mine ci si la o persoana apropiata mie , care , astazi  isi reaminteste cu durere ca acum 24 de ani parintele lui a plecat din lumea pamanteasca. Pe atunci el avea doar 2 luni insa durerea pe care o resimte si acum este enorma. Cu toate acestea este de inteles avand in vedere faptul ca nu a avut ocazia sa se bucure de caldura si afectiunea parintelui sau . Dar , cu totii stim ca viata nu este niciodata dreapta si ca cei care ar trebui sa plateasca pentru greselile lor ajung sa ramana in viata , iar cei nevinovati sa moara.Cu toate acestea , nu numai pentru aceasta persoana , ci pentru toti care au trecut prin asemenea momente si trec in continuare pentru ca moartea unui parinte nu se uita niciodata , pot spune doar ca...desiauplecat din lumea noastra, de acolo de sus de unde sunt ei , vegheaza in fiecare noapte la capatai , cand dormim , si le simtim prezenta in tot ceea ce facem.

P.S: cu aceste ganduri reusesc si eu sa trec peste aceeasi povara , deoarece , aceasta povestioara nu este o inventie , ci este un fapt real , care de putinieste cunoscut. De aceea mereu trebuie SA FIM MEREU ALATURI DE CEI DRAGI  noua . :(

O sa inchei prin a spune ca pe cat de mare este durerea , tot atat de mare trebuie sa fie si ambitia pe care noi trebuie sa o dovedim pentru a demonstra celor dragi plecati dintre noi ca ar trebui sa fie mandri de noi....si ca vor fi intotdeauna mandrii de noi .

.